1895- 1952
În anul 1895 apare “Acte constitutif et statuts de la societé anonyme d’explotation des tramways de Galatz et de Roumanie” (“Actul constitutiv şi statutul societăţii anonime de exploatare a tramvaielor din Galaţi şi din România”), document tipărit în 1895 la imprimeria “J. Schenk”, conţinea 20 de pagini redactate în limba franceză şi în prezent se află la Academia Română.
Actul constitutiv a fost semnat de cei 14 acţionari în ziua de 22.09.1895.
În anul 1900, a fost data concesiunea tramvaielor societatii pentru explatarea tramvaielor in Galati, formata cu capital belgian, care a instalat 5 linii de tramvai electric cu ecartament de 1000 mm, cu sine Phoenix vechi, macazuri cu contragreutate, liniile insumand 26,5 km cale simpla pe traseele: Gara CFR – Docuri; Piata Mare – Tunel Barbosi; str. Brailei; Palatul Comisiei europene a Dunarii – Gradina publica; str. Tecuci.
Prima linie de tramvai a fost dată în folosinţă la 14 august 1900.
La începutul secolului XX, Galaţiul era înzestrat, aşadar, cu cel mai modern mijloc de transport, tramvaiul electric. Existau la început de veac, căile de rulare, reţeaua de contact, o uzină electrică, o remiză pentru vagoane (830 mp) şi şase linii de parcare a tramvaielor; pe fiecare linie puteau fi parcate şase vagoane, sub linii se aflau canalele de vizitare care permiteau controlul vagoanelor pentru demontări şi reparaţii la osii, la motoare şi la roţi) şi un pavilion administrativ, toate acestea din urmă, construite pe o suprafaţă de 4620 mp., terenul fiind proprietatea Primăriei.
Materialul rulant se compunea din 18 vagoane motor şi 18 remorci; fiecare vagon motor avea două osii şi un motor de 30 c.p. şi două sisteme de frânare. Vagoanele aveau 24 locuri pe două banchete, iar remorcile erau prevăzute cu şase banchete a câte două locuri; erau iluminate pe timpul nopţii, iarna se închideau cu geamuri demontabile.
Şinele căii de rulare erau montate pe pat de piatră spartă, cu ecartament de 1.000 mm, deşi iniţial convenţia stabilea un ecartament de 1.435 mm. Stâlpii de susţinere ai reţelei de contact erau metalici şi liniile electrice erau împărţite pe secţiuni pentru a înlesni reparaţiile în caz de avarii. Traseul tramvaielor era următorul: de la uzină, pe străzile: Portului, Ana Ipătescu, Dogăriei, Tecuci, N. Bălcescu, Brăilei, Mihai Bravu şi Traian. În prezent terenurile şi clădirile respective, situate în strada Gării nr.8, sunt în administrarea societăţii Electrica.
În perioada ianuarie 1917 – iunie 1919 din cauza primului război mondial nu au circulat tramvaie în municipiul Galaţi.
În 1931 Uzinele Comunale Galaţi au preluat transportul în comun şi cu autobuze pe un traseu de 3,5 km. pe strada Domnească (încă din 1925 câţiva particulari fac să iasă pe stradă primele autobuze) şi s-a continuat dotarea transportului electric cu 19 tramvaie noi, construite la Şantierul Naval Galaţi.
Din 1944 oraşul a rămas fără transport electric. În 1948 s-a înfiinţat Întreprinderea Comunală Galaţi (ICG) (funcţionau doar 7 tramvaie recuperate şi reparate din cele distruse de fascişti).
1952-1962
Din 1952 ICG efectueaza transportul în comun şi cu autobuze (ZIS-105), iar în 1956 apar primele taximetre şi are în dotare: 45 de vagoane, 11 remorci, 27 autobuze şi 15 autotaximetre.
În 1962 s-a înfiinţat Întreprinderea de Transport Orăşenesc Galaţi (ITO), care avea la dispoziţie: 55 vagoane tramvai, 15 autotaxiuri, 31 autobuze şi 30 autocamioane. Depoul de tramvaie a fost amenajat în Piaţa I.C. Frimu, în clădirea primului hangar de aviaţie din Galaţi, care rămăsese izolat între casele construite în jurul lui, pe vechiul aerodrom al oraşului. Hangarul mai exista şi acum, având alte întrebuinţări.
1979-1991
În noiembrie 1979, s-a infiinţat Întreprinderea Judeţeană de Transport Local (IJTL) care funcţionează şi în prezent sub denumirea de S.C. Transurb S.A. şi avea în dotare: 170 vagoane de tramvai, din care 55 remorci, 32,8 km cale simplă, la ecartament de 1.435 mm, 402 autobuze, din care 14 articulate, un depou nou pentru 50 vagoane tramvai, trei staţii de redresare şi două staţii de întreţinere a autovehiculelor, cu o capacitate totală de 600 autovehicule echivalente.
După 1980 au fost extinse liniile de tramvai cu 33,8 km, cale simplă, din care peste 9 km au fost realizaţi în soluţie modernă, cu longrina din beton armat. Traseele noi au fost stabilite pe străzile 13 Iunie, Scânteii, între Siderurgiştilor şi Gh. Asachi şi pe B-dul G. Coşbuc, între Piersicului şi Basarabiei, strada Suliţei şi strada Ştefan cel Mare. Tramvaiele cuceriseră oraşul. Ele deveniseră principalul mijloc de transport în comun. Mai mult, datorită economicităţii funcţionării lor, au început să fie folosite şi pentru transportul de mărfuri. Tramvaie amenajate special transportau mai ales legume şi fructe de la Depozitul ILF din Calea Prutului în Piaţa Mare. S-au dat în folosinţă trei substaţii de redresare, la poarta est a Combinatului, în zona de Nord şi la gara CFR. A fost extins Depoul nr.1 de tramvaie, prin dublarea capacităţii de întreţinere reparaţii. S-a construit un nou depou de 100 de tramvaie, în zona de Nord a oraşului; s-au procurat totodată şi 90 de autobuze tip UDA-117.